Albaydé

Finisajul său imaculat, liniile ascuțite și paleta sobră o poziționează pe Albaydé a lui Alexandre Cabanel în inima excelenței academice. Într-adevăr, Cabanel cel născut la Montpellier - un câștigător al Prix de Rome în 1845 – a fost unul dintre ultimii academicieni înflăcărați determinați să mențină structurile și ierarhiile Académie în fața provocărilor radicale reprezentate de, printre alții, de Gustave Courbet. Subiectul este preluat din poemul orientalist al lui Victor Hugo 'Fragmentele unui șarpe', în care poetul tânjește după 'frumoșii ochi ca de căprioară ai lui Albaydé’. Într-o manieră care îi datorează mult nudurilor lascive ale lui Ingres, Cabanele a reprezentat figura letargică a lui Albaydé ca un obiect al plăcerii vizuale și de asemenea ca o alegorie. Albaydé a fost întocmită ca parte a unui triptic, a cărui temă era precaritatea trecerii de la tinerețe la maturitate. Albaydé a reprezentat inocența tinerească care a întrecut măsură. Este captivant că ea este reprezentată ca o curtezană orientală seducătoare dacă ar fi dezgolită, într-un spațiu sugestiv al salonului islamic, un harem și o drogherie de opiu.