Creativitatea in arte era reprezentată de domeniul imaginației, considerată prima și cea mai de jos din ierarhia celor trei categorii ale geniului. Următoarea era domeniul rațiunii, iar cea mai înaltă, domeniul spiritului.
În filosofia medievală, se credea că oamenii se supuneau celor patru umori. Melancolia, asociată cu vezica biliară și bila neagră, era cea mai puțin dezirabilă dintre cele patru și se credea că melancolicii sunt cei mai predispuși să cadă pradă nebuniei. În perioada Renașterii, melancolia era asociată cu geniul creativ; de aceea, în timp ce schimba stratutul acestei umori, ea îi și reamintea artistului că acest dar vine cu riscuri teribile.
Singura gravură de Dürer care include titlul chiar pe placă, se crede că Melencolia I se referă la primul dintre cele trei tipuri de melancolie definite de scriitorul umanist german Cornelius Agrippa. În primul tip, numit Melancholia Imaginativa, „imaginația” domină „mintea” sau „rațiunea”.
Personificarea înaripată a Melancoliei, șezând deziluzionată și odihnindu-și capul pe mână, ține un șubler și este înconjurată de alte instrumente asociate cu geometria, una dintre cele șapte arte liberale care stau la baza creației artistice și cea prin care Dürer, probabil mai mult decât alți artiști, spera să atingă perfecțiunea în propria sa artă. Asta i-a determinat pe mai mulți istorici de artă să sugereze că Melencolia I ar trebui interpretată dintr-un punct de vedere autobiografic.