Ce curaj!

Dezastrele războiului este o serie de gravuri realizate între 1810 și 1820, care cuprinde imagini de război și foamete, precum și scene alegorice care se referă la perioada de după război, când regele conservator Ferdinand al VII-lea a fost repus pe tronul Spaniei. Scenele au fost inspirate de evenimente curente la care artistul a fost martor sau despre care a citit în relatările din ziare; Goya le-a gravat pe plăci de cupru care au fost tipărite la treizeci și cinci de ani după moartea sa. Artistul însuși le-a descris ca fiind "consecințe fatale ale războiului sângeros din Spania cu Bonaparte și alte capricii emfatice". Planșa 7, pe care Goya a intitulat-o Que Valor! (Ce curaj!), o înfățișează pe curajoasa Agustina de Aragon, în vârstă de douăzeci și doi de ani, numită uneori Ioana d'Arc spaniolă. În vara anului 1808, când armatele lui Napoleon își croiau drum la baionetă prin orașul Zaragosa în drum spre Portugalia, Agustina a sosit pe câmpul de luptă cu un coș de mere pentru a reîmprospăta gherilele spaniole care încercau să își protejeze orașul. Când a ajuns la bastioane, a găsit doar soldați căzuți. Urcându-se peste ei, a luat un chibrit de la unul dintre ei pentru a aprinde fitilul unui tun, trăgând de una singură asupra trupelor franceze care se apropiau. Și-a păstrat poziția, ținând tunul în mână, până când curajul ei a inspirat trupele spaniole care fugeau să se întoarcă în luptă. În acea zi, francezii au renunțat la luptă, dar s-au întors doar câteva săptămâni mai târziu pentru a cuceri orașul casă cu casă.