Vincent van Gogh
Fritilariile sunt bulbi care, precum lalelele, înfloresc primăvara. Este ușor să ne dăm seama în care perioadă a anului van Gogh a pictat această imagine. Varietatea pe care o prezintă este fritilaria imperială, crescută în grădinile franceze și olandeze la sfârșitul secolului 19. Are o floare roșu-portocalie, cu o tulpină lungă prin care fiecare bulb produce între trei și zece flori. Pentru a compune acest buchet, Vincent a folosit doar unul sau doi bulbi, plasând florile tăiate într-o vază de cupru.
Când a produs această pictură, van Gogh trăia în Paris și a fost în contact cu Paul Signac. Astfel, nu este surprinzător să observăm că van Gogh a aplicat unele din principiile picturii neoimpresioniste, ale căreia Signac era una din figurile majore; pensulația pointilistă este folosită pentru fundal și contrastul dintre complementaritatea culorilor albastru și oranj domină pictura. Totuși, influența acestor teorii neoimpresioniste a rămas limitată. Pensulația divizată a fost folosită doar pentru o suprafață definită, jocul dintre culorile complementare nu l-a limitat pe van Gogh în alegerea tonurilor în niciun fel, iar în cele din urmă, prin alegerea unei naturi moarte, el s-a îndepărtat de temele tratate de Seurat și adepții săi.
Pictorul Emile Bernard și-a amintit ulterior că Vincent îi făcuse curte doamnei "La Segatori", proprietarul italian al cafenelei Tambourin de pe bulevardul de Clichy, și obișnuia să îi dea picturi cu flori, care "țin veșnic". Mulțumită buchetelor pictate precum acesta, cafeneaua Tambourin urma să devină curând o veritabilă grădină artificială.