Dirce creștină

Henryk Siemiradzki era faimos pentru compozițiile lui monumentale redând evenimente din vremurile timpurii ale Imperiului Roman, precum și scene idilice din viața de zi cu zi ale oamenilor din Italia antică, care au ca fundal peisajele regiunii Campania. Dirce creștină este ultima lucrare istorică de mari dimensiuni a lui Siemiradzki. Este vorba de reconstituira unui mit grecesc - executat la ordinul împăratului Nero - în care Dirce, regina Tebei, e condamnată la moarte prin legarea de coarnele unui taur, pentru a fi strivită de pietre. Conform scrierilor istoricului roman Suetonius, Nero a decretat ca o tânără creștină frumoasă să sufere aceași soartă la jocurile din amfiteatru. În această lucrare, Siemiradzki redă finalitatea acestui spectacol nemilos - momentul în care împăratul satisfăcut examinează fata lipsită de viață și bestia căzută. Compoziția picturii reflectă aranjamentul teatral și spectaculos tipic pentru pictura academică. Galeria care se întinde în distanță și arcadele din fundat crează efectiv o ramă pentru reprezentarea mulțimii și a figurilor principale din centru. Conform principiilor artei academice, Siemiradzki dă dovadă de virtuozitate tehnică și de erudiție, evidente în atenția la detaliu aproape arheologică. E foarte posibil ca simbolismul frumuseții sacrificate (dincolo de erotismul incontestabil care atrage imediat atenția privitorului) să fie abundent în semnificații nobile. Printre ele, putem identifica câteva universale - referința la noțiunea de suferință creștină, dar și naționale - speranța ca Polonia să își recapete independența, și artistice - legate de preocupările artistului privind viitorul artei. Trebuie menționat faptul că lucrările lui Siemiradzki au fost uneori sursă de inspirație pentru prietenul lui, autorul Henryk Sienkiewicz, laureat Nobel și autor al romanului semi-final și foarte adaptat, Quo Vadis, care conține o scenă similară cu personajul Ligia - o fată creștină legată de spatele unui bou.