Grande Odalisque

Contemporanii lui Ingres au considerat că această lucrare semnifică ruptura lui Ingres de neoclasicism, indicând o schimbare către romantismul exotic. Grande Odalisque a fost foarte criticată atunci când a fost expusă pentru prima dată, în special pentru proporțiile alungite și lipsa de realism anatomic. Capul mic, membrele alungite și combinația de culori reci dezvăluie influența manieriștilor precum Parmigianino. Ingres a favorizat aceste linii lungi pentru a transmite curbură și senzualitate și a folosit o lumină abundentă și uniformă pentru a diminua volumul anatomic. Criticii de la acea vreme credeau că alungiturile erau erori anatomice ale lui Ingres, însă studii recente au arătat că alungiturile erau distorsiuni deliberate. Măsurătorile efectuate asupra proporțiilor femeilor vii au arătat că figura lui Ingres a fost desenată cu o curbură a coloanei vertebrale și o rotație a pelvisului imposibil de reprodus în viață. De asemenea, au arătat că brațul stâng al Odaliscăi este mai scurt decât cel drept. Studiul a concluzionat că figura era mai lungă decât în realitate cu cinci vertebre. Pentru aceste distorsiuni deliberate menite să transmită grație și senzualitate, Ingres a continuat să fie criticat pentru lucrările sale până la mijlocul anilor 1820.