Plângerea lui Icar

Acest tablou realizat de Herbert James Draper îl redă pe Icar fără viață, înconjurat de nimfe care îl plâng. Folosirea corpului bărbătesc pentru a evoca emoții subiective este o trăsătură a picturii și sculpturii din Perioada Victoriană târzie. Draper a aplicat efecte de lumină fluidă, fără să abandoneze forma, și a folosit nuanțe de culori calde. Aripile sunt inspirate din pasărea paradisului, pe când pielea bronzată a lui Icar evocă apropierea lui de soare înaintea prăbușirii, iar razele soarelui care cad pe stâncile din depărtare subliniază efemeritatea clipei. Moralizatoare, sentimentală și senzuală, Plângerea lui Icar a devenit în cele din urmă o imagine remarcabilă a unui eșec epic.

Lucrarea a fost cumpărată de la expoziția Academiei Regale din 1898 prin Moștenirea Chantrey, un fond public lăsat de Sir Francis Leggatt Chantrey R.A. pentru achiziția de artă modernă. Plângerea lui Icar a câștigat apoi medalia de aur la Expoziția Universală din 1900 de la Paris.