James Abbott McNeill Whistler
În Gândurile despre Artă de Miercuri, în urmă cu două săptămâni, am rămas cu o mână de întrebări. Acestea au fost menite să interogheze perspectiva lui Tolstoi față de artă și să testeze conceptul „Arta ca mesaj sincer”. Căci dacă arta este rodul comunicării, „adevărata expresie interioară a Creatorului său atunci când este percepută de ascultător”, atunci prea mult din definiția artei este determinată atât de public – ce se întâmplă dacă mesajul transmis este atât de singular încât nu devine un ecou în altcineva?; cât și de către artist — ce se întâmplă dacă nu se transmite niciun mesaj sau sentimentul exprimat este fabricat și nu este sincer? Dacă valoarea unei piese ar fi determinată de mesajul ei, nu am aprecia nu piesa în sine, ci informațiile pe care le poartă? Dacă ne gândim la autonomia „mesajului adevărat”, am începe să vedem piesa doar ca suport a ceea ce este comunicat. Și nu asta se întâmplă, ci avem tendința să considerăm piesa unică și indispensabilă. În același mod, nu privim diferitele opere de artă cu aceeași sinceritate și grijă ca același mesaj ca având aceeași valoare artistică. Acest lucru nu înseamnă că Arta nu ar trebui să aibă un mesaj, dar nu ar trebui să extragă din mesaj utilitatea de a se justifica ca Artă. Arta ar trebui să fie, din perspectiva lui Oscar Wilde, inutilă. Această ființă, fără mijloace de a avea un scop... (alertă prejudecată!) Mă lupt cu nevoia ca arta să fie justificată. De ce nu poate fi doar - și „numai” aici, nu limitând, ci subliniind posibilitățile nelimitate - o emanație singulară de circumstanțe: sporită de gândire, frumusețe, aleatoriu, indiferent pe care s-ar putea condensa haosul tulburător al vieții. Dacă vrem să avem vreo valoare pe un secol de computere cu „puterea creierului” în continuă creștere, care domină ținutul proprietăților analitice, trebuie să prețuim setul unic de circumstanțe care dezvoltă individul, cum ar fi imaginația, intuiția, vulnerabilitatea... Și aici este locul în care Arta ar trebui să fie independentă. Săptămâna viitoare vom arunca o privire mai profundă asupra lui Oscar Wilde, Baudelaire și mișcarea Decadent și Estetic.
Artur Deus Dionisio