Eakins a fost un pictor american născut în Philadelphia. A început să picteze Clinica Gross (titlu alternativ Clinica doctorului Gross) când s-a întors din călătoria lui în Europa în 1875. Artistul și-a propus să creeze o lucrare șocantă și, bineînțeles, una care să îi consolideze locul în lumea artelor. După ce a fost respinsă de Expoziția Centenară din Philadelphia în 1876, tabloul a fost salvat de doctorul Samuel Gross însuși - personajul din centrul pânzei cu mâinile pline de sânge, ținând un bisturiu - care a expus lucrarea în Secția 1 a Spitalului Militar SUA, în cadrul unei expoziții care ilustra tehnicile de tratare a rănilor suferite în timpul Războiului Civil al Americii (1861-1865).
Când lucrarea a fost în sfârșit expusă, unii critici au identificat-o imediat ca pe o capodoperă, pe când alții au numit-o „patologic de anatomică”. Criticii au fost extrem de divizați, dar și extrem de acizi. William J. Clark, pe atunci critic la Evening Telegraph din Philadelphia, a făcut următorul atac: „Se spune că sângele de pe degetele doctorului Gross i-a făcut pe membrii [comisiei de selecție a Expoziției] să se simtă rău, dar, judecând după calitatea lucrărilor expuse de ei, ne temem că nu doar sângele i-a făcut să se simtă rău. Artiștilor li s-a făcut dintotdeuna rău la vederea unor tablouri realizate de pictori mai tineri decât ei, când trebuie să recunoască în adâncul sufletului că îi întrec în talent.”
Acest tablou imens (240 x 200 cm) este acum considerat una din cele mai mari capodopere americane din Secolul al XIX-lea.