Șoimi în Noapte

Potrivit lui Edward Hopper, Șoimi în noapte a fost inspirat de „un restaurant de pe Greenwich Avenue din New York, unde se întâlnesc două străzi”. Imaginea, ce are compoziția sa atent construită și cu lipsa de narațiune, are o calitate atemporală care transcende localul său particular. Pictura înfățișează un restaurant deschis toată noaptea, cu cei trei clienți ai săi, cu toții pierduți în propriile gânduri. Luminile fluorescente abia intraseră în uz la începutul anilor 1940, permițând acestui restaurant deschis toată noaptea să emită o strălucire stranie, ca un far pe colțul întunecat al străzii. Hopper a eliminat orice referire la o intrare, iar privitorul, atras de lumină, este exclus din scenă de o bucată de sticlă fără sudură. Cele patru bufnițe de noapte anonime și necomunicative par la fel de separate și îndepărtate de privitor pe cât sunt una de cealaltă. Una dintre cele mai cunoscute imagini din arta secolului al XX-lea, a fost prelucrată și parodiată de nenumărate ori. Șoimi în noapte a devenit o icoană a culturii americane.