Pieter Claesz
Studii recente au stabilit că pictorul olandez Pieter Claesz s-a mutat în Haarlem venind din provinciile sudice. Efectul Antwerp poate fi văzut în lucrările sale timpurii, dar spre sfârșitul anilor 1620, Claesz își dezvoltase un stil particular prin folosirea în lucrările de natură moartă a tehnicilor picturii tonale răspândite printre pictorii olandezi de peisaje. Picturile sale transmit atitudinea puritană a religiei protestante, în contrast puternic cu stilul decorativ și colorat al maeștrilor flamanzi. Secretul efectelor sale consta în folosirea unei compoziții cu puține elemente – obiecte văzute de aproape cu precizie realistă – ce se axa pe redarea materialelor cu un naturalism aproape tangibil. Alăturarea de obiecte fine și mâncăruri, aparent o combinație aleatorie de motive, ne pune totuși pe gânduri. Zăbovind pe detalii, ajungem să fim atrași în lumea intimă a artistului.
Această natură moartă neobișnuit de mare (105 x 146 cm), îmbogățită cu elemente decorative și pictată cu ajutorul unui asociat, are un loc special în opera lui Claesz. A fost destul de comun ca maeștrii olandezi, ce lucrau pentru piață, să se specializeze în anumite operații și să abordeze împreună realizarea unei picturi. Ce a fost neobișnuit, însă, a fost ca diferite obiecte dintr-o natură moartă să fie pictate de mâini diferite. Cu toate că această lucrare este singura ce mai există din opera lui Claesz în care monograma sa și semnătura datată a unui alt artist sunt prezente, ea ne prezintă detalii semnificative a cooperării lor. Partea accentuată cu enormul pahar Roemer și paharul Berkemeyer căzut alături, precum și pâinea de pe farfuria de metal și fața de masă cu falduri dese, sunt lucrarea lui Peter Claesz, în timp ce splendidele fructe ce ocupă majoritatea lucrării sunt de Roelof Koets. Partea stângă puternic modelată și partea dreaptă mai colorată și încărcată decorativ, dar mai delicată, se combină totuși armonios într-un întreg coerent. Iluminarea puternic definită accentuează fața de masă albă și pâinea, paharul cu vinul ce își radiază auriu reflecția pe geam, merele și ciorchinele bogat de struguri, totul pe un fundal de un ton maroniu de verde-măslină.
Conținutul celor două părți este și el complementar, ca și execuția. Accentul pe pâine și vin, simbolurile Euharistiei, ne amintește de sângele și trupul lui Iisus. Mărul le-ar aminti contemporanilor de Căderea în păcat, iar strugurii sunt un alt simbol al lui Iisus: strugurii sunt sfărâmați pentru a produce o băutură nobilă, așa cum a fost sfărâmat corpul lui Mesia pentru a mântui omenirea. O alegorie a Căderii în păcat și a Mântuirii ne pot părea nepotrivite unui tablou de o frumusețe ce încântă simțurile, dar în Olanda protestantă, fenomenele naturale și obiectele cotidiene aveau rolul de a transmite idei religioase. Este posibil ca acest mesaj pentru pietate ascuns în lucrări să fi oferit pictorilor o scuză de a picta și cetățenilor o scuză de a se bucura de plăcerile și frumusețile vieții în abundență exagerată.