Reflux la Grandcamp

Povestea neoimpresionismului începe în 1884, când Georges Seurat (1859-1891) l-a cunoscut pentru prima dată pe Paul Signac (1863-1935). Radical diferiți în ceea ce privește trecutul și temperamentul lor, cei doi tineri artiști s-au întâlnit la expoziția de grup inaugurală a Artiștilor Independenți, care fusese formată în semn de protest față de criteriile restrictive de selecție ale juriului anual al Salonului de la Paris. Seurat avea 24 de ani și căuta reguli solide prin care să regleze frumusețea, deoarece, a susținut el, „arta este armonie”. Absolvent al école des Beaux-Arts, în 1884 a prezentat la Artiști Independenți prima sa compoziție de figuri mari, Scăldători la Asnières (Londra, Galeria Națională), o lucrare respinsă de juriul Salonului, în care a oferit o scenă din moderna viață de zi cu zi – bărbați din clasa muncitoare care fac baie în Sena într-o suburbie industrială de la periferia centrului Parisului – dimensiunile unui tablou de istorie. Lucrările tânărului Seurat se remarcă printr-o geometrie insistentă; iar, din 1882-83 în studiile sale pictate direct înaintea motivului, se poate discerne o aranjare sistematică a tușelor de culoare, aducând o uniformitate suprafețelor compozițiilor sale care le imprimă o unitate singulară.