Cleopatra și țăranul

În capodopera sa, Eugène Delacroix găsește inspirație în tragedia lui William Shakespeare Antoniu și Cleopatra și folosește acest prototip pentru a reprezenta Actul IV, Scena II. Motivațiile personajelor din piesa lui Shakespeare sunt paralele cu motivațiile celor două figuri din Cleopatra și țăranul al lui Delacroix. Nu numai că piesa influențează stilul artistic al lui Delacroix, dar modelează însăși pictura. Când vizualizezi Cleopatra și țăranul al lui Delacroix, ochiul cade asupra feței frumoase, albe, a reginei. Pielea ei pură iluminează camera în care stă, iar bijuteriile ei strălucesc minunat. Bijuteriile luxoase îi împodobesc brațul drept, gâtul și coroana, consolidând contrastul cu corpul ei alb precum și dezvăluind statutul său regal. Delacroix i-a conferit o personalitate aproape nemuritoare cu strălucirea și semnele extinse de bogăție. O privire mai atentă la povara țăranului dezvăluie imaginea unei vipere cuibărite în coșul cu frunze de smochin și fructe, ridicându-și capul între brațul drept musculos și blana cu pete. Forma șarpelui zvârcolindu-se pare a fi singurul obiect în mișcare în pictură, iar împreună cu solzii săi albaștri și galbeni îl fac elementul cel mai realist al picturii. O dată ce prezența șarpelui este observată, pictura are semnificație nouă. Devine evident că fața Cleopatrei este întoarsă spre coșul cu smochine și expresia facială solemnă este probabil influențată de prezența șarpelui. Cu toate acestea, zâmbetul țăranului arată acum parcă îmbietor și creează impresia că el îi oferă coșul cu smochine Cleopatrei.