Piet Mondrian
Mondrian a avut o contribuție importantă la mișcarea artistică De Stijl și la grupul fondat de Theo van Doesburg. El a dezvoltat o formă nereprezentativă pe care a numit-o Neo-Plasticism. Aceasta consta dintr-un fundal alb, pe care era pictată o grilă de linii negre verticale și orizontale și cele trei culori primare.
Când Primul Război Mondial s-a încheiat în 1919, Mondrian s-a întors în Franța, unde a rămas până în 1938. Cufundat în centrul inovației artistice reprezentat de Parisul postbelic, el a prosperat într-o atmosferă de libertate intelectuală care i-a permis să abordeze o artă a abstracției pure pentru tot restul vieții sale.
Mondrian a început să producă picturi bazate pe grilă la sfârșitul anului 1919, iar în 1920 a început să apară stilul pentru care a devenit renumit. În primele picturi ale acestui stil, liniile care delimitau formele dreptunghiulare erau relativ subțiri și gri, nu negre. De asemenea, liniile aveau tendința de a se estompa pe măsură ce se apropiau de marginea tabloului, în loc să se oprească brusc. Formele în sine, mai mici și mai numeroase decât în picturile ulterioare, erau umplute cu culori primare, negru sau gri; și aproape toate erau colorate, doar câteva rămânând albe.