Răsărit de lună la mare

În Răsărit de lună la mare, Friedrich a abordat una din temele lui preferate. În lumina reflectată a cerului nopții, suprafața apei pare că strălucește în sine, preluând din lumina raiului, cum s-ar putea spune. Pe cer au apărut norii, iar forma rotundă a lunii este pe jumătate ascunsă în spatele lor. Asta înseamnă că lumina lunii nu răzbate uniform, ci pare să evadeze din spatele unei porți în nori, creând astfel un joc magic de lumini. Culori complementare, variind de la galben-albicios, violet sau albastru, definesc contrastul luminii și a umbrei. Imaginea emană sentimentul de imensitate și unitate a universului. Impresionate de minunea naturii, trei persoane stau pe pietrele rotunde de lângă mal, iar siluetele lor întunecate amplifică efectul luminii strălucitoare a cerului și mării. Două corăbii traversează fantomatic de-a lungul apei. Această dramă sublimă cu luna simbolizând speranța este pătrunsă de calitatea frumuseții supranaturale.