Studiu pentru Judith II

Deoarece Gustav Klimt era deja considerat, în timpul vieții sale, cel mai mare artist în viață din Austria, își putea permite să se înconjoare în atelierul său de modele tinere și frumoase - cu care se crede că a avut doisprezece copii nelegitimi. De îndată ce îi plăcea postura unui model, o schița, planificându-și astfel cu atenție portretele și reprezentările simboliste cu numeroase studii realizate în creion. În acest fel, el încerca toate variantele posibile ale unei anumite poziții pentru a o transpune în cele din urmă pe pânză pe cea mai bună. În opera lui Klimt, lucrările grafice erau, de obicei, concepute ca schițe preliminare și pot diferi adesea considerabil de motivul la care a ajuns în cele din urmă. O astfel de procedură este evidentă în acest studiu pentru tabloul Judith II - tabloul, care se află în prezent la Galleria d'Arte Moderna din Veneția, nu conține nici o urmă din mișcarea înflăcărată și viguroasă observată în studiul preliminar de aici. Dar punctul de plecare pentru tabloul pe care Klimt l-a creat în cele din urmă se pare că a fost într-adevăr această reprezentare a unei dansatoare de flamenco care pare să străbată pagina cu pași rapizi, asemănători dansului. Klimt subliniază în mod deosebit contrastul dintre umerii ei albi, goi, și rochia neagră de dans, ornamentată cu volane roșii. Aceasta este una dintre puținele lucrări pe hârtie pe care Klimt le-a executat în culori. Sper că nu veți fi surprinși când mâine vom prezenta versiunea finală, în ulei, a lui Judith II :)