Franz von Stuck
Această pictură e o melodramă grandioasă pictată într-o flacără de roșu dogoritor. Prinsă într-un sărut pasional, sfinxul își apasă buzele pe buzele bărbatului ca un vampir, de parcă ar vrea să-i sugă orice urmă de viață.
Poezia lui Heinrich Heine în prefața la Buch der Lieder (a treia ediție, 1839) este cea care l-a inspirat pe Stuck să picteze acest triumf al femeii asupra bărbatului.
Figura de marmură s-a trezit la viață, A început să geamă și să se vaite – Mi-a sorbit săruturile arzânde Cu o sete și o lăcomie vorace. Mi-a sorbit respirația direct din piept, S-a hrănit cu poftă fără întrerupere; M-a strâns apăsat, mi-a rupt și sfâșiat Trupul cu ghearele ei.
În secolul XIX, sfinxul era o tema populară în literatură și în artele vizuale. Sumedenia de imagini poate fi clasificată în patru tipuri fundamentale: sfinxul egiptean, sfinxul grecesc, sfinxul ca femme fatale și sfinxul mistic. În aceste patru tipuri, precum și în variile forme hibride, observăm cum artiștii înfățișau în abordarea individuală a imaginii sfinxului câte un zbucium intern: lupta dintre instincte animale și intelect, conflictul etern dintre bărbat și femeie sau căutarea sensului în existența umană.
Franz Stuck ne-a oferit o reprezentare mai explicită a sfinxului femme fatale în Der Kuss der Sphinx. Ea este o seducătoare voluptoasă, un fel de vampir care, cu sărutul ei fatal, pare să sugă toată viața dintr-un tânăr bărbat nud. Sfinxul ca femme fatale și-a atins punctul culminant în jurul lui 1900 în identificarea totală a femeii cu sfinxul. Această presupusă natură „animală” a femeilor a fost deseori înfățișată grafic prin figuri mitologice pe jumătate umane precum sfinxul. Simbolismul i-a oferit sfinxului o aură erotică și a dezvoltat mai departe figura ca întruchiparea femme fatale.
Aceasta era o referință atât la problema eternă a echilibrului de putere dintre bărbați și femei, cât și la rolul în schimbare al femeii în societate, care era adesea perceput drept o amenințare pentru bărbați. Pentru artistul bărbat, sugestia dominației feminine prezenta o atracție ambivalentă. Oferindu-i sfinxului o înfățișare contemporană, artistul evidențiază fața perfidă a femeii moderne.