La cafenea

Manet a fost „pictorul vieții moderne” chintesențial - frază inventată de criticul de artă și poetul Charles Baudelaire. În anii 1878-1879, artistul a pictat mai multe scene care se petrec la Cabaretul Reichshoffen pe Bulevardul Rochechouart, unde femei de la marginea societății se intersectau liber cu gentilomi înstăriți. În această lucrare, Manet capturează plăcerile caleidoscopice ale vieții de noapte pariziene. Siluetele sunt îngrămădite în spațiul compact al pânzei, fiecare dintre personaje ignorându-le pe celelalte. Manet a susținut că pictează „des oeuvres sinceres” sau „lucrări sincere”. Femeile care apar în aceste scene își asumau anumite riscuri cu privire la moralitatea lor și cum erau percepute de ceilalți.

Când a fost expusă la Galeria La Vie Moderne în 1880, lucrarea a fost lăudată de unii pentru realismul pur și criticată de alții pentru că ar fi necizelată. În tablou, Manet redă o scenă de cafenea-concert în care trei personaje formează un triunghi, chiar dacă sunt angrenați în direcții diferite. O scenă de la o cafenea-concert ar trebui să fie relaxată, însă Manet face o aluzie la separare. Ospătărița savurează o bere, femeia de la bar fumează o țigară și pare supusă, iar bărbatul privește spectacolul relaxat (cântăreața cunoscută ca „Frumoasa Poloneză” se vede reflectată în oglinda din fundalul tabloului). S-a speculat că bărbatul emană încredere în sine pentru că, spre deosebire de o femeie, acesta putea frecventa cafenele în siguranță. Pictura a fost compusă și finalizată în studio, dar lasă impresia că este o observație proaspătă.