Băiat în vestă roșie

Pablo Picasso l-a numit pe Cézanne "o mamă care planează deasupra"; Henri Matisse a spus despre el că a fost "un tată pentru noi toți". Pe cât de mult este portretul unui tânăr melancolic, acest tablou este în egală măsură, și poate la fel de esențial, un ansamblu de culori și forme. Îl putem vedea ca pe un fel de punct de inflexiune pentru arta modernă - unul cu legături directe cu lucrările acelor artiști mai tineri. De exemplu, verdele și nuanțele de mov folosite de Cézanne pe fața și pe mâinile băiatului seamănă cu culorile "sălbatice" care i-au adus lui Matisse și colegilor săi titlul de "fauve" (bestie sălbatică) - atingeri arbitrare cu puține tangențe cu carnea umană. Fundalul - este greu de "citit" ca fiind o draperie cu motive florale - este fracturat și aplatizat într-un caleidoscop de unghiuri și arcuri, într-un mod care prevestește spațiile reconstruite ale primelor experimente cubiste ale lui Georges Braque și Picasso.