Ați simțit vreodată că cei mai buni prieteni ai dumneavoastră sunt de fapt făcuți din hârtie? Adică simți o înrudire cu un personaj dintr-o carte sau tablou? Asta mi s-a întâmplat când am deschis prima pagină a Iluziilor Pierdute ale lui Balzac. Aveam impresia că Balzac nu scria personaje; pur și simplu a raportat ce au făcut personajele din propria lor voință. Trompe-l’œil, în limba franceză pentru „înșela ochii”, este un stil de artă care își propune să spargă al patrulea perete (cum ar fi atunci când un personaj dintr-o piesă sau dintr-un film vorbește brusc direct publicului). Acest tablou de del Caso este exemplul perfect al acesteia. Arta își propune să se apropie de spectator, conștientă de starea sa, dar depășindu-i granițele, ca un narator care recunoaște cititorul cu o clipire de ochi. V-ați șters vreodată lacrimile cu ceva mai mult decât o foaie de hârtie? Ai împărtășit vreodată un secret cu un prieten închis într-o lume diferită de a noastră? Oscar Wilde a spus odată: „viața imită arta mult mai mult decât arta imită viața". Sunt absolut de acord.
Artur Deus Dionisio