Alfredo Cristiano Keil
Unele lucruri sunt mai mari decât viața. Într-un fel, tot ceea ce facem îi va afecta oarecum pe alții și va dăinui; precum valurile crescânde ale lacului, fiecare decizie pe care o luăm se va răspândi și îi va atinge pe alții. Dar unele dintre aceste fapte își asumă proporții care dobândesc o viață proprie. Cu majoritatea dintre ele, nu avem nicio idee referitoare la magnitudinea pe care o presupun.
În 1848,un tânăr cuplu german a decis să se mute în Portugalia și acolo s-au căsătorit. La Lisabona, pe data de 3 iulie 1850, s-a născut fiul lor, Alfredo Cristiano Keil. În curând, el a manifestat un spirit artistic pasionat și a decis să studieze muzica și pictura la Universitatea din Nuremberg. Acțiunile politicienilor și soldaților din Nuremberg l-au determinat să se întoarcă în Portugalia, unde a fugit de Războiul franco-prusac (1870).
El a adus din Germania la Lisabona un spirit romantic. Romantismul era o mișcare consacrată în Europa, dar nu avea încă impact în Portugalia. El a pictat în primul rând peisaje, dar găsesc că această pictură transmite o ambianță specială. Cele două fete citesc, într-un suspans total, o scrisoare. Suntem lăsați să ghicim ce semnifică. Cred că dacă Alfredo Keil ar fi primit o scrisoare din viitor, dezvăluind impactul pe care o acțiune de a sa ar fi avut-o mai târziu, el ar fi fost la fel de fascinat precum sunt aceste două fete.
Săptămâna trecută, președintele ales al Portugaliei a preluat mandatul. (În mod curios, președintele a fost profesor de drept la vechea mea universitate.) După cum cere protocolul, toată lumea care a participat la ceremonie s-a delectat cu o piesă a artistului de azi: Vă amintiți că Alfredo a studiat și muzica? El a fost de fapt cel mai cunoscut pentru lucrările sale muzicale, în mod special după ce a compus “A Portuguesa,” un ultimatum muzical puternic care va deveni interzis în timpul monarhiei. Ca urmare a revoluției, Portugalia a devenit republică — iar “A Portuguesa” a devenit imnul național pe care încă îl cântăm astăzi.
Toate faptele contează și suntem trași la răspundere pentru tot ceea ce facem. Această responsabilitate este și mai mare atunci când o țară deleagă puterea de a conduce poporul alegând și permițând unuia dintre cei egali să conducă. Națiuni mari au căzut în dizgrație și radicalism după ce au eșuat în alegerea unui lider corespunzător.
Țineți minte: Sunteți acea piatră mică care lovește lacul mare, iar valurile prezenței dumneavoastră vor avea ecou în eternitate, afectându-i pe toți ceilalți.
Artur Deus Dionisio