Un colț al apartamentului

Monet s-a întors în 1871 din Anglia în comuna Argenteuil, lângă Paris, unde a locuit până în anul 1878. În această perioadă a pictat-o des pe soția sa Camille împreună cu fiul său mai mare Jean, care s-a născut în 1867. În acest tablou este înfățișat Jean, în interiorul celei de-a doua case în care Monet a locuit în Argenteuil, cu o siluetă în spate, fiind probabil Camille. Primul plan este alcătuit dintr-un decor simetric: draperii cu motive colorate, plante verzi și vase decorative care sunt prezente și în alte tablouri ale lui Monet. Această compoziție dă impresia unei cortine ce se deschide în fața unei scene. Privirea este atrasă către partea din spate a camerei, către zona luminată, de lângă fereastră. Modelul parchetului din centrul tabloului, precum acela al unor oase de pește, întărește simetria de ansamblu, subliniind în același timp perspectiva. Din acest unghi, se distinge figura lui Jean, stând ușor înspre dreapta, lampa și masa din centru, și Camille stând în partea stângă. Silueta copilului se reflectă în parchetul luminat de fereastră. Această scenă liniștită și intimă, o imagine a vieții de familie de zi cu zi din Argenteuil, este redată într-un spațiu nuanțat în albastru. Gama de culori evocă o atmosferă de liniște și poezie, care amintește de copilăria lui Marcel Proust, așa cum acesta o va descrie mai târziu în lucrarea În căutarea timpului pierdut.