După ce Gauguin s-a întors în Franța în 1893, acesta și-a petrecut majoritatea timpului în Paris, și-a promovat lucrările și a scris și ilustrat Noa Noa, o relatare fictivă a experienței trăite în Tahiti. Ziua zeilor (Mahana No Atua), una din puținele lucrări pe care Gauguin le-a realizat în această perioadă, este strâns legată de acest proiect literar. Amplasată într-un peisaj tahitian la malul mării, compoziția este împărțită în trei planuri orizontale. În cel de sus observăm locuitori ai insulei care fac un ritual lângă o sculptură impozantă. Precum multe figuri din imaginile tahitiene create de Gauguin, sculptura monumentală nu a fost inspirată din religia locală, ci din fotografii cu reliefurile sculptate de la complexul de temple budiste din Borobudur (Java).
În planul din mijloc, trei figuri aranjate simetric stau pe pământul roz în poziții care ar putea semnifica nașterea, viața și moartea. Femeia din centru, asociată formal cu sculptura de deasupra, are o înfățișare similară cu alte femei tahitiene redate de Gauguin, prin care artistul a sugerat figura creștină a Evei în paradis. Partea de jos a compoziției evocă nuanțe strălucitoare și contrastante care se reflectă în apă. Stilul post-impresionist al lui Gauguin, definit de estomparea tendinței de a reda obiecte reale, precum și de uzul expresiv al formelor plate și curbate în culori vibrante, a influențat mulți pictori abstracți în prima parte a secolului XX.