Giotto di Bondone
Hristos răstignit tronează peste două grupuri de figuri în această lucrare din 1320. Îngerii roiesc în jurul lui cu o mare varietate de reacții de suferință și durere. Maria Magdalena a căzut la picioarele lui; mantia sa a alunecat neobservată de pe umerii ei, iar pletele ei superbe pictate delicat sunt acum singurul său veșmânt. Mama sa, Fecioara Maria se prăbușește într-un leșin, în timp ce în partea opusă soldații se luptă pentru mantia lui Hristos. Centurionul l-a recunoscut pe Hristos și încearcă să îl arate celorlalți.
Unele dintre cele mai dramatice părți din această Răstignire și Plângerea care urmează sunt interpretate de spiritele angelice mici, care par să aibă partea inferioară a corpului lor ascunsă de nori — o soluție mult mai eficientă decât a conceput-o Giotto pentru spiritele angelice din fresca sa anterioară pentru Basilica inferioară San Francesco din Assisi, ale căror corpuri sunt doar trunchiate. Aceste ființe mici transmit disperarea lor aproape sălbatică printr-o diversitate de atitudini și expresii faciale care nu sunt atribuite omologilor lor umani.