Acest tablou a fost inspirat de soția tahitiană a lui Gauguin, Tehura, care la acea vreme avea 14 ani. Într-o noapte, când a venit acasă, a găsit-o întinsă pe burtă, cu ochii larg deschiși de frică, imobilă și goală pe patul lor. Când se uita la el, parcă se uita direct la o fantomă. Gauguin însuși a descris simbolismul picturii, indicând că acele culori vii erau lumini fosforescente în întuneric, deoarece poporul tahitian se temea că luminile strălucitoare în întuneric erau fantome. În descrierea fricii soției sale din acea noapte, Gauguin afirmă că aceasta l-a confundat cu o fantomă, însă istoricii au sugerat de atunci că teama ei s-a datorat comportamentului agresiv al acestuia față de ea. Această pictură a fost inclusă și într-unul dintre autoportretele lui Gauguin, în care apare în fundal, ceea ce indică importanța sa pentru el.




Spiritul Morților care Veghează
ulei pe pânză • 73 x 92 cm