Când te căsătorești?

Viața lui Paul Gauguin, care și-a strămutat existența europeană pentru a căuta primitivismul în Tahiti (rezultând în pânze luminate precum cea din 1892 Nafea Faa Ipoipo [Când te căsătorești?]), ridică o problemă interesantă: valoarea prezentului față de viitor. 

Noi credem că acțiunile noastre nu sunt fără rost, că există un țel pentru care suntem responsabili și că acțiunile noastre au valoare pentru atingerea acelui țel. Fiind o persoană rațională, nu cred că te voi vedea făcând lucruri inutile ce nu îți reflectă țelurile și preferințele. De exemplu, noi oamenii sau acționăm și după ne justificăm faptele prin raportarea la un obiectiv ("De ce am insultat-o? Da, pentru că este snoabă și trebuie să învețe.") sau, dacă suntem raționali, mai mult sau mai puțin, acționăm conform "planului" ("Nu voi reuși să devin președinte, așa că am să cumpăr fursecuri pentru că îmi plac.."). Ne justificăm timpul, eforturile și sacrificiile pentru a beneficia ulterior de atingerea țelului. Astfel, subordonăm valoarea prezentă celei viitoare, dar avem oricum ceva de prețuit. 

Ce facem atunci când acționăm în defavoarea valorii viitoare? Ne devalorizăm țelul? Anulează țelul viitor acțiunile curente? Sau are calea o valoare a sa? Chiar eu mă confrunt cu o astfel de întrebare: ce rost are să studiez dreptul dacă nici nu știu dacă vreau să practic dreptul după? Opera și viața lui Gauguin, cât și valoarea postumă a lucrărilor sale, ridică o problemă similară pe care o voi numi "dilema lui Gauguin".

Încercați să apreciați valoarea picturii ținând cont de următoarele: s-a vândut în 2015, când pictorul nu era în viață, pentru unul din cele mai mari prețuri ($300 milioane) obținute vreodată; pictorul însuși nu a putut să o vândă în timpul vieții la consignație pentru 1500 de franci; el a pictat-o în Tahiti, unde călătorise să găsească primitivismul, dar a găsit un loc influențat de cultura franceză și europeană (biografa sa Belinda Thomson menționează că el trebuie să fi fost "dezamăgit"); este o pictură frumoasă; el a ales să picteze ca ocupație după ce a experimentat falimentul dar și succesul ca om de afaceri; el a fost recunoscut pentru lucrarea aceasta inovativă doar după moartea sa...

Poate înțelegeți ce vreau să zic cu această dilemă. Vă rog să comentați sau să ne scrieți pe email. 

Artur Deus Dionisio