Bună ziua! Luna aceasta, pentru următoarele cinci duminici, vom prezenta capodopere de la Muzeul Kunsthistorisches din Viena. Trebuie să știți că este unul din cele mai mari muzee din lume, cu o colecție magnifică și o istorie fantastică. Suntem atât de mândri că au decis să intre în parteneriat cu noi! :) Distracție plăcută!
Bruegel a creat o structură virtuoasă în descrierea sa a unei sărbători țărănești. Masa de banchet lungă și aglomerată creează o diagonală pe care sunt orientate toate figurile din compoziție. Din afară, unde încă e ziuă, alți oaspeți se năpustesc în cameră. Unul dintre cântăreții de cimpoi ne atrage atenția în față, unde privește cu curiozitate la mâncarea sărăcăcioasă care se servește. Două ajutoare folosesc o ușă care a fost scoasă din balamale pentru a-și duce felurile de mâncare. Un chelner care toarnă bere în ulcioare mai ușor de manevrat și un copil care mănâncă într-o parte încheie tabloul din față.
Dacă urmărim figura de la capătul mesei care predă mâncarea invitaților la nuntă, suntem conduși către adevărata protagonistă, mireasa. Ea stă tăcută în fața unei pânze lungi verzi, care a fost atârnată împreună cu o coroană de hârtie în onoarea ei pe peretele de paie. Conform obiceiului flamand, mirelui nu i se permitea să participe la sărbători până seara, iar mireasei nu i se permitea nici să mănânce, nici să vorbească în prealabil.
Din păcate, nu se știe nimic despre comandarea acestei lucrări, care este probabil cea mai faimoasă a lui Bruegel. Dacă am fi știut mai multe, ne-ar ar ajuta să rezolvăm problema controversată dacă pictura este destinată să fie o caricatură sau să transmită un mesaj moralizator. Savanții Bruegel din Viena sunt totuși de acord că majoritatea propunerilor interpretative făcute până acum nu au reușit să dezvăluie adevăratul sens al picturii. Au fost făcute încercări, de exemplu să se conecteze pantofii mari cu expresia germană “auf großem Fuß leben” (a trăi în stil mare) sau de a vedea coroana mireasei din două piese ca un indiciu că este însărcinată. Este mult mai în concordanță cu concepția umanistă a lui Bruegel despre sine să vedem pictura ca o observație neutră fără alte intenții. Alegerea subiectului nu era nimic decisiv nou în istoria artei grafice și a picturii olandeze, dar niciodată până atunci nu a fost abordată cu atâta densitate compozițională și motivică și de la o distanță atât de binevoitoare.
Anul acesta, Muzeul Kunsthistorisches sărbătorește cea de-a 125-a aniversare; în 1891, împăratul Franz Joseph a deschis oficial muzeul. Puteți vedea pictura Bruegel de astăzi la expoziția "Sărbătoare!"