Îmblânzitorul de șerpi

Rousseau, care a fost autodidact și s-a apucat de pictat târziu în viață, a călătorit foarte puțin. Majoritatea junglelor sale au fost pictate în Muzeul Național de Istorie și în sera mare din grădina botanică din Paris. Precum Roussel în Impressions d'Afrique, Rousseau și-a hrănit visele exotice în Paris. Totul legat de Îmblânzitorul de șerpi este nou: în primul rând, subiectul în sine, o Eva întunecată într-o grădină a Edenului neliniștitoare, îmblânzind un șarpe la fel de înspăimântător pe cât șarpele din Geneză era de seducător. Apoi stilul: culorile aprinse și dense, retroiluminate, anticipând culorile unui pictor precum Magritte, desen care e atât precis, cât și naiv, și o compoziție verticală inovatoare prin asimetria sa. Personajul uman, animalele și vegetația ciudată au fost toate pictate cu aceeași grijă minuțioasă. Această femeie fermecă natura sălbatică, sau mai degrabă o paralizează într-o tăcere stranie. Fantastica lume a acestei pânze vestește suprarealismul.