Păstorul Bun

Henry Ossawa Tanner a fost un artist american și primul pictor afro-american care a obținut recunoaștere internațională. Cu toate că mulți artiști au refuzat să accepte un ucenic afro-american, în 1879 Tanner s-a înscris la Academia de Arte Plastice Pennsylvania din Philadelphia, devenind singurul student de culoare. Decizia sa de a urma cursurile școlii a fost făcută într-o perioadă interesantă din istoria pregătirii artistice instituționale. Academiile de artă se bazau de multă vreme pe noțiuni învechite de studiu, dedicate aproape exclusiv statuilor din gips și lecțiilor de anatomie. Acest aspect s-a schimbat drastic odată cu venirea lui Thomas Eakins, "profesor de desen și pictură" la Academia Pennsylavnia. Eakins a încurajat noi metode precum studiul pe modele vii, discuții directe despre anatomie în clasele de bărbați și femei și disecția de cadavre pentru  înțelegerea și familiarizarea cu corpul uman. Cu toate că a căpătat încredere și a început să-și vândă lucrările, Tanner a avut de a face cu rasismul în Philadelphia. El a părăsit America și a plecat în Franța în 1891. În această pictură, el a minimizat povestea în favoarea peisajului impresionant. Fiul lui Tanner, Jesse, își amintește că Păstorul bun a fost subiectul preferat al tatălui său. Artistul credea că "Dumnezeu are nevoie de noi să-l ajutăm să lupte împotriva răului, iar noi avem nevoie de Dumnezeu ca să ne călăuzească".