Albaydé

Albaydé a fost inspirat de poemul lui Victor Hugo "Fragmente de șarpe". Finisajul său impecabil, liniile ascuțite și paleta sobră plasează Albaydé-ul lui Alexandre Cabanel în centrul excelenței academice. Într-adevăr, Cabanel a fost unul dintre ultimii academicieni înflăcărați, hotărât să mențină rigorile și ierarhiile Academiei în fața provocărilor radicale pe care i le-a adus, printre alții, Gustave Courbet. Cabanel nu i-a permis lui Édouard Manet și multor alți pictori să își expună lucrările la Salonul din 1863, ceea ce a dus la înființarea Salon des Refusés. A fost, de asemenea, un mare adversar al impresionismului. Ei bine, nimeni nu este perfect.

În poem, Victor Hugo râvnește la "ochii frumoși ca de gâscă ai lui Albaydé". Într-o manieră care datorează mult nudurilor languroase ale lui Ingres, Cabanel a descris figura letargică a lui Albaydé ca pe un obiect de plăcere vizuală, dar și ca pe o alegorie. Albaydé a fost pregătită ca parte a unui triptic, a cărui temă era precaritatea trecerii de la tinerețe la maturitate. Albaydé reprezenta inocența tinerească rătăcită. Este convingător faptul că ea este reprezentată drept o curtezană orientală seducătoare, deși dezordonată, într-un spațiu care sugerează un salon islamic, un harem și o casă de opiu.