Această pânză este una dintre puținele reprezentări rămase ale realismului social, tematica fiind dezvoltată de către Sorolla între anii 1890 și 1899. Acest stil a fost foarte popular în Europa, datorită accentului pus asupra condițiilor de viață ale celor din clasa socială de jos, devenind favorita Saloanelor din vremea aceea. Acest fapt se datora credinței conform căreia subiectul abordat trebuia să cuprindă o poveste istorică.
Pictura înfățișează patru prostituate tinere adormite într-o caleașcă ponosită, acestea fiind supravegheate atent de Celestina – proxeneta. Cu toate acestea, Sorolla se concentrează mai mult asupra soluționării problemelor strict formale. Una dintre cele mai de seamă realizări ale picturii o reprezintă perspectiva forțată a unei compoziții ce pare că dorește să iasă din tablou, în așa fel încât, deși aproape toate personajele dorm, privitorul fiind automat ignorat de către acestea, dar totodată inclus datorită compoziției ce pare că îl trage înăutru.