Un masiv muntos acoperit de zăpadă se ridică către un cer întunecat și înstelat în lumina albătruie a iernii. Recile și misterioasele vârfuri montane se află departe, în zare; o cruce a fost suprapusă peste unul dintre vârfuri, sporind senzația de sacralitate a naturii, înșiși munții semănând cu o catedrală înghețată. Câțiva copaci dezgoliți și strâmbi în prim-planul întunecat încadrează imaginea impunătoare a munților. În acest peisaj dezolat, atemporal, tot ce e creat de mâna omului pare mic și nesemnificativ.
Harald Sohlberg a fost inspirat în crearea acestei picturi atunci când schia în lanțul muntos Rondane, de Paște în 1899. El era un schior excelent căruia îi plăcea să exploreze munții din Norvegia. Pe când își trăgea sufletul într-o seară, el a fost fermecat de către extraordinara nuanță albăstruie a luminii. Se va mai întoarce în Rondane pentru a face schițe și poze, dar îi va lua ani să descopere cum să-și exprime intensa, aproape religioasa sa trăire a naturii. „Era ca și cum m-aș fi aflat sub semețele bolți ale unei catedrale, doar că de o mie de ori mai puternice,” va mărturisi el într-o scrisoare despre experiență.
Ca de atâtea ori în picturile sale, Sohlberg a pus accentul pe o compoziție simetrică și echilibrată, cu prim-planul întunecat servind drept siluetă în fața unui peisaj îndepărtat și un cer vast; arareori apar și oameni în picturile sale. Acesta a lucrat mult timp la fiecare pictură, folosind straturi subțiri, translucide de vopsea pentru a crea o profunzime intensă a culorilor și a evoca un sentiment de melancolie. Harald Sohlberg este considerat unul dintre pictorii neo-romantici fruntași din Norvegia.
Text: Frithjof Bringager, Nasjonalmuseet.
Ce pictură grozavă pentru a începe ziua de vineri :)