Ziua

Compoziția lucrării Ziua reprezintă în stadiul său final diferitele faze ale trezirii ca o succesiune de gesturi. „Femeile s-au trezit din somn și [unele] se protejează de fluxul de lumină a zilei; celelalte au trecut de această fază și admiră splendoarea zilei reprezentată de florile răspândite în partea de jos a imaginii. Gesturile încărcate expresiv ale brațelor formează un semicerc și alcătuiesc ornamentația din partea superioară a lucrării. Liniile corpurilor nu sunt cuplate, tălpile și picioarele formând o serie de forme închise.”

Această descriere a subiectului realizată de Hodler însuși se axează pe jocul dintre expresia simbolică și gestul ornamental. Cinci femei sunt așezate pe o pânză albastră într-o poiană; pământul este acoperit cu flori delicate, culoarea lor amintind de cea a pânzei. Pe măsură ce lumina răsăritului se ridică peste arcul orizontului, cele patru femei din exterior se întorc către figura centrală, expresiile redate de întorsura corpurilor lor și de poziția brațelor și mâinilor lor variind de la temătoare la încântătoare. Femeia centrală cu brațele ridicate precum în rugăciune se deschide către razele de lumină, fără a se mai proteja de ele. Combinată cu linele suișuri și coborâșuri ale poienii, secvența de gesturi și torsiunea ca de dans a trupurilor generează o subtilă coreografie de valori expresive care cuprind întreaga pictură. 

Culorile deschise și ornamentația exaltată din Ziua se opun întunecimii din Noaptea (apărută la DailyArt în trecut) cu o simfonie fericită a dezvoltării. Berthe Jacques, pe care Hodler o luase de nevastă în 1898, a pozat pentru figuri. În arta lui Hodler ea este arhetipul eteric al femeii ce reprezintă puritatea și adevărul. 

Până la sfârșitul anilor 1890 el câștigase lupta pentru recunoaștere publică și materială. Astfel Der Tag (Ziua) poate fi văzută și ca un imn personal adus luminii ce îi lumina viața după neajunsurile anilor precedenți. 

În această idee Hodler și-a infuzat arta cu bucuria noilor începuturi pentru a evoca situația personală. Succesul enorm al picturii la Expoziția Universală din Paris din 1900 și la cea de a nouăsprezecea expoziție a Secesiunii vieneze din 1904 i-a ghidat decizia de a produce încă două versiuni ale lucrării.

Vă aducem pictura de astăzi mulțumită Kunstmuseum din Berna. <3