Patru sezoane într-un cap

Maestrul picturii din Renașterea târzie, Giuseppe Arcimboldo, este renumit pentru bizarele sale capete compozite. Capetele au fost pictate singular sau în serie și combină plante, animale și alte obiecte potrivite temelor pe care Arcimboldo le trata, precum cele patru anotimpuri sau cele patru elemente (pământ, aer, foc și apă). 

Panoul este semnat „ARCIMBOLDUS F,” vizibil unde coaja s-a desprins de pe ramură în dreapta. Panoul mai este și subiectul unei descrieri prelungite într-un dialog literar numit Il Figino, scris de prietenul lui Arcimboldo Gregorio Comanini și publicat în 1591. Dialogul îl îndeamnă pe cititor (artistul milanez Ambrogio Figino) să „vadă panoul de Arcimboldo pe care Comanini ți-l va arăta; vei găsi o lucrare minunată cu o abordare ludică a celor patru anotimpuri.”  Descrierea picturii este precisă iar Figino este asigurat că „lucrarea îi va plăcea nemaipomenit.”

Atmosfera în această lucrare este întunecată și sombră, spre deosebire de majoritatea operelor lui Arcimboldo cu caracter fantezist. Patru sezoane într-un cap este printre lucrările lui Arcimboldo cu capete cea mai identificabilă cu studiile fizionomice ale lui Leonardo da Vinci, predecesorul său din Milano. Pictura a fost executată în jurul anului 1590 după întoarcerea artistului în Milano, fiind printre ultimele sale lucrări. Dacă nu este un autoportret al artistului în iarna vieții sale, lucrarea este un rezumat al carierei sale.