Unknown Artist
Această rubrică pentru anul 793 din renumita Cronică anglosaxonă a fost de rău augur:
„... groaznice prevestiri s-au abătut asupra tărâmurilor Northumbriei... erau imense fulgere iar dragoni înflăcărați au fost văzuți zburând pe cer.” Ce a urmat a transformat Anglia fără cale de întoarcere.
Vikingii au sosit pe țărmul micii insule Lindisfarne din largul coastei regatului englez de nord Northumbria pe 8 ianuarie 793. Aceștia au distrus mica mănăstire ce se construise acolo în anii 630, jefuind biserica și masacrând călugării. Comunitatea monastică a rămas însă ferm înrădăcinată, nedorind să își abandoneze locația originară în ciuda atacurilor repetate din următoarea jumătate de secol. Situația s-a schimbat însă odată cu venirea temutului rege Halfdan cu o mare flotă și o armată numeroasă pe gura râului Tyne la sfârșitul secolului al IX-lea. Episcopul Eardwulf din Lindisfarne, convins că mănăstirea va fi distrusă definitiv de armata păgână, a adunat călugării rămași și averea mănăstirii și a abandonat renumita insulă. O viziune sosită cu peste un secol mai târziu i-a condus pe călugări la Durham unde comunitatea și-a reconstruit treptat casa și mai ales reputația.
Piatra Lindisfarne a fost descoperită pe fostul teren al mănăstirii și se crede că este o piatră funerară ce prezintă atacul din 793. O parte a pietrei (cea din imagine) prezintă un grup de oameni înarmați ce țin armele în aer. Cealaltă parte prezintă însă o scenă care poate fi Judecata de apoi cu mâini împreunate în rugăciune, corpuri cerești și o cruce. Piatra din Lindisfarne poate să fi fost ridicată în amintirea uneia sau a mai multor victime ale atacului din secolul al VIII-lea. Piatra se află astăzi în colecția mănăstirii Lindisfarne pe insula cu același nume și este îngrijită de Patrimoniul englez.
- Stephanie