Saudade

În zilele noastre, dacă vrem să trimitem un mesaj cuiva, este foarte simplu: trebuie doar să trimitem un e-mail. În secolul al XIX-lea, când a trăit pictorul José Ferraz de Almeida Júnior (1850-1889), însă, scrisorile erau practic singura resursă. Dacă expeditorul în cauză era cineva foarte drag, scrisoarea înceta să mai aibă un simplu aspect informativ sau comunicativ și începea să aibă o dimensiune emoțională, precum este cazul doamnei din această capodoperă: Saudade, realizată în ultimul an al vieții artistului. Almeida Júnior a fost ucis de către soțul unei femei cu care el avusese o relație de câțiva ani. 

Compoziția prezintă o tânără îmbrăcată în haine închise la culoare, sprijinită de o fereastră, ținând în mână o scrisoare. În partea stângă a tabloului, vedem o pălărie de paie, comună în localitățile rurale, care demonstrează că acolo există sau ar putea exista o prezență masculină - deținătorul pălăriei, poate soțul ei. Puteți vedea că ea este o femeie profund nefericită: o lacrimă persistentă i se prelinge din ochi până la nas, iar ea își ține șalul strâns, răsucindu-și degetele. Atmosfera picturii este compusă din singurătate și tristețe, de la structura casei (care necesită reparații, evident) până la starea de agitație a femeii, cu ochii îngustați care denotă dorul și tristețea pe care i le provoacă citirea scrisorii. 

Absența din scenă a deținătorului pălăriei poate sugera, împreună cu numele tabloului, că este o tânără cu inima frântă. Cuvântul saudade, derivat din latină, înseamnă nu numai singurătatea sau lipsa cuiva, ci și acea lipsă pe care ne place cumva să o simțim atunci când avem afecțiune pentru ceva sau cineva și o pierdem, totuși continuăm să revenim la amintirea păstrată undeva în inima noastră. 

Rute Ferreira