Pieter Claesz
Studiile recente au stabilit că Pieter Claesz., extraordinarul pictor neerlandez, a venit de fapt la Haarlem din provinciile sudice. Efectul Antwerp poate fi urmărit într-adevăr în lucrările sale timpurii, însă până la finalul anilor 1620, aplicând tehnica tonalității culorilor în lucrările sale cu natura moartă, o tehnică răspândită printre pictorii de peisaje neerlandezi, el a reușit să își dezvolte propriul său stil distinctiv. Tablourile sale transmit astfel o înclinație spre stilul puritan protestant, însă, într-un contrast puternic cu naturile moarte colorate și decorative ale maeștrilor flamanzi. Ceea ce a devenit cunoscut sub numele de natură moartă "monocromatică", a fost de altfel foarte popular iar Pieter Claesz. a avut la scurt timp mulți adepți și imitatori, creând astfel o școală de stil. Secretul efectelor sale a constat într-o compoziție din puține elemente, obiecte privite dintr-un prim-plan realist, concentrându-se pe portretizarea materialelor cu un naturalism aproape tangibil. Cu toate acestea, gama atractivă de obiecte fine și alimente comestibile, printr-o juxtapunere apartent aleatorie de motive, ne pune pe gânduri și, pe măsură ce zăbovim asupra detaliilor, suntem atrași în lumea intimă a artistului.
Această lucrare, neobișnuit de mare, îmbogățită cu elemente decorative și realizată împreună cu un alt artist, este o piesă specială în cadrul operelor sale. Nu era neobișnuit ca maeștrii olandezi, care realizau lucrări pentru clienți, să se specializeze în anumite sarcini și, prin urmare, să colaboreze pentru anumite lucrări. Ceea ce era rar însă, era ca diferite obiecte ale unei naturi moarte să fie introduse într-o compoziție coerentă de artiști diferiți. Deoarece acesta este singurul exemplu care s-a păstrat al operei lui Pieter Claesz. în care atât propria sa monogramă cât și semnătura unui alt artist, împreună cu data, sunt lizibile, el reprezintă o dovadă semnificativă a colaborării dintre cei doi artiști. Partea mai pronunțată, cu cele două pahare, un Roemer foarte mare și un Berkemeyer căzut lângă acesta, cu bucățile de pâine de pe platoul metalic și cu fața de masă cu pliuri dese reprezintă munca lui Pieter Claesz., în timp ce splendidele fructe ce ocupă o mare parte din planul tabloului, sunt munca lui Roelof Koets. Cu toate acestea, partea stângă, extrem de modelată și partea dreaptă, mai delicată dar mai colorată și mai decorată, se combină într-un întreg unitar. Transpus pe un fundal cu o nuanță de un verde-măsliniu, iluminarea puternică face ca pânza albă și pâinea, sclipirea vinului din paharul în care se reflectă fereastra, merele și ciorchinele de strugure să iasă în evidență.
Conținutul celor două părți este de asemenea complementar. Vinul și pâinea, care ies în evidență, sunt simboluri ale împărtășaniei, făcând aluzie la sângele și trupul lui Hristos. Mărul le-ar sugera privitorilor acelor vremuri căderea în păcat, iar strugurii sunt un alt simbol al lui Iisus: așa cum trupul lui Hristos a fost frânt, la fel și strugurii sunt zdrobiți pentru a crea o băutură nobilă. Alegoriile căderii și căinței ne pot părea oarecum exagerate într-o natură moartă de o frumusețe atât de senzorială, însă în protestantele Țări de Jos, fenomenele naturale și obiectele comune aveau menirea de a transmite gânduri religioase. Și, de altfel, probabil că mesajul evlavios ascuns a oferit un fel de scuză atât artistului pentru a picta, cât și cetățenilor puritani pentru a se bucura de plăcerile și frumusețile vieții într-o abundență somptuoasă.