Un colț al atelierului meu

Suntem în Brazilia secolului XIX, unde are loc un eveniment fără precedent: pentru prima oară, Academia de Arte Frumoase îi acordă un premiu unei femei, tânăra artistă Abigail de Andrade (1864-1891), care din păcate nu apare în cărțile de istoria artei. Cu toate acestea, e important să menționăm că ea a avut o contribuție artistică importantă, în ciuda morții premature și a dificultății de a fi și femeie, și artist, datorate perioadei istorice și societății în care trăia.

Una dintre lucrările premiate a fost Un colț al atelierului meu, creată în 1884, care e totodată și una dintre cele mai frumoase și puternice lucrări ale lui Abigail. Pictura reprezintă nu numai locul unde lucra, dar și afirmarea profesională a lui de Andrade într-un univers dominat de bărbați.

E o piesă frumoasă: pictorul, în centrul imaginii, lucrează la o pânză în timp ce vorbește cu mătușa ei. Obiectele din jurul ei (sculpturi, studii, portrete) arată dedicarea constantă a artistei pentru a-și îmbunătăți tehnica.

Abigail nu își reprezintă fața, evidențiind execuția lucrării. Ea intenționează să se afirme ca artistă, ca profesionistă, într-o activitate pe care femeile de la vremea aceea o făceau ca pe un hobby.

A murit la frageda vârstă de 27 de ani, după ce s-a mutat în Franța cu bărbatul pe care îl iubea, un artist care îi era și profesor. Opera lui Abigail este incredibil de grăitoare cu privire la reprezentarea femeilor și cu siguranță n-ar trebui uitată.

- Rute Ferreira

Dacă vreți să aflați mai multe despre această artistă braziliană, citiți articolul scris de Rute, "The beautiful self-portraits of Abigail de Andrade".