În această zi a anului 1862, s-a născut Gustav Klimt, unul dintre membrii cei mai proeminenți ai mișcării Secesiunea din Viena.
Însă astăzi vom vorbi nu numai despre nașterea sa, ci și despre moarte în general. Moartea a fost o tema fascinantă pentru mulți artiști. A fost adesea imaginată ca o forță personificată, cunoscută și ca Grim Reaper, un schelet viu care provoacă moartea victimei sale prin apariția sa pentru a culege mortul. Pe de altă parte, oamenii din anumite povești încearcă să rămână în viață prin evitarea vizitei Morții sau apărându-se împotriva Morții prin mită sau șiretlicuri. Însă această parte a abordării vizuale a Morții nu are nimic de-a face cu pictura de astăzi.
Această pictură este diferită. Lângă Moarte (care ține o bâtă!), ce privește „viața” cu un rânjet malițios, vedem un val uman care creează o impresie vibrantă și plină de speranță. Trupurile nude stau îmbrățișate și sunt înconjurate de o abundență colorată de flori și ornamente. Toate vârstele sunt prezente, de la bebeluș la bunică, în această reprezentare a cercului nesfârșit al vieții. Moartea poate culege indivizi, însă Viața însăși, umanitatea în întregimea sa, va scăpa întodeauna de strânsoarea Morții. Într-o compoziție îndrăzneață, imaginea reprezintă o alegorie universală prin care artistul vienez exemplifică ciclul vieții umane. Cercul vieții se repetă.
Dacă vreți să știți ce îl face pe Klimt atât de faimos, apăsați aici :)