Allan Ramsay
Succesul portretelor lui Ramsay a dus la acest important comision al regelui George ca prinț de Wales. Postura elegantă evidențiază atât demnitatea cât și reticența tânărului rege George. Împrumutul lui Ramsay din arta contemporană franceză este evidentă. În tabloul lui George al III-lea de Ramsay, chipul este realizat cu încredere în tonalități de gri, tenul este însuflețit de atingeri ușoare de vermilion iar aluzia la grosimea și textura robei este excelent realizată, incluzând totodată lumina ce se reflectă din blana de hermină. Această combinație excelentă dintre grație și maiestuozitate a condus la alte comisioane din partea familiei regale. Stabilitatea poziției lui Ramsay la curtea regala este ilustrată de refuzul unui alt pictor recomandat, George spunând: "Domnul Ramsay este pictorul meu, domnul meu."
În 1739 Ramsay s-a însurat cu Anne Bayne, fiica lui Alexander Bayne de Rires, însă aceasta a decedat patru ani mai târziu și niciunul dintre cei trei copii ai lor nu a supraviețuit până la maturitate. Câțiva ani mai târziu, una din elevele sale era Margaret Lindsay, cea mai mare dintre fetele lui Sir Alexander Lindsay de Evelick. Ramsay a scandalizat lumea când a fugit cu Margaret și s-a căsătorit cu aceasta la Edinburgh. Tatăl ei nu a iertat-o niciodată pentru că s-a căsătorit cu un artist, însă Ramsay i-a spus lui Sir Alexander că singurul motiv pentru care s-a căsătorit cu ea a fost "iubirea mea pentru fiica Dumneavoastră care, îmi dau seama că este îndreptățită la mult mai mult decât eu îi voi putea oferi vreodată." Au avut trei copii în casnicia lor lungă și fericită.
Ramsay și noua sa soție și-au petrecut perioada dintre anii 1754 și 1757 în Italia, mergând la Roma, Florența, Napoli și Trivoli, studiind, pictând și desenând vechi maeștri, obiecte antice și situri arheologice. Și-a asigurat un venit prin portretele pe care le făcea turiștilor. La întoarcerea lor, Ramsay a fost numit succesor al lui John Shackleton ca și pictor principal în Ordinul lui George al III-lea, depășindu-l pe Thomas Hudson pentru acest post. Regele a cerut atât de multe tablouri regale pentru a fi date mai departe ambasadorilor și guvernatorilor coloniali, încât Ramsay a avut nevoie de serviciile a numeroși asistenți.
Ramsay a fost prieten cu Samuel Johnson care spunea despre el: "Îl iubesc pe Ramsay. Nu ai să găsești un alt om în ale cărui conversații să existe mai multă instruire, mai multă informație și mai multă eleganță ca în ale lui Ramsay."
- Clinton Pittman
P.S. Aici poți citi despre portretele regalității britanice.