Édouard Manet
Coniac de Prune, cunoscut și cu numele de Pruna, descrie o femeie așezată singură la masă într-o cafenea, cu o poziție letargică. Femeia ar putea fi o prostituată, așteptându-și clientul sau pe chelner să-i aducă o lingură, pare visătoare și distantă. Ține în mână o țigară neaprinsă, iar pruna ei îmbibată în coniac pare neatinsă. Acest desert era, la acea vreme, o specialitate a cafenelelor pariziene.
Pruna ar putea fi o referință la sexualitatea femeii, cum a fost fructul folosit ulterior, de James Joyce, în Ulise. Manet ar fi putut baza tabloul pe observațiile de la Café de la Nouvelle Athènes de pe Place Pigalle din Paris. Fundalul (grilajul decorativ și rama sa aurie) însă, nu se potrivește cu alte reprezentări ale cafenelei și sugerează că pictura a fost facută în atelierul lui Manet, unde se știe să fi avut o masă de marmură cu picioare de fier, stil cafenea.
Modelul este actrița Ellen Andrée, care poate fi regasită și împreună cu Marcellin Desboutin în pictura similară din 1876: L'Absinthe (sau Într-o Cafenea) de Edgar Degas (poate fi vizionată în arhiva noastră). Similitudinile dintre cele două picturi sugerează că Pruna lui Manet ar putea fi un răspuns la opera lui Degas. Andrée apare și în tabloul lui Pierre-Auguste Renoir din 1881, Dejunul Navigatorilor.
P.S. S-ar putea să îți amintești că Dejunul Navigatorilor a apărut și în filmul Amelié; ce poveste drăguță! Citește-o aici!