Caravaggio
Vă prezentăm opera clasică de astăzi datorită Pinacotecii Ambroziene din Milano.
Aceasta este probabil cea mai faimoasă pictură din colecția cardinalului Frederico și a format nucleul original al Pinacotecii Ambroziene. Este considerată un fel de prototip al genului care avea să devină natură moartă. Reprezintă un coș de răchită încărcat cu fructe și frunze, recreat cu un realism fantastic și o atenție la detalii grozavă, formând un contrast acut cu fundalul neutru și abstract al picturii și cu linia de culoare pe care coșul este poziționat și din care se proiectează. Caravaggio a pictat această operă la Roma, refolosind o pânză care păstrează urmele unui studiu al grotescului mai timpuriu, posibil chiar și un autograf, într-o perioadă pe care istoricii de artă o plasează între ultimii ani ai Cinquecento (dupa 1597) și anii incipienți ai secolului următor.
Federico Borromeo a obținut-o în timpul șederii sale la Roma, probabil mulțumită bunelor relații cu cardinalul Francesco Maria del Monte sau cu cardinalul Benedetto Giustiniani, ambii patroni ai marelui pictor lombardez. Fondatorul Ambrozianei menționează această extraordinară pictură de foarte multe ori în scrierile sale: el o compară explicit cu lucrări ale pictorilor flamanzi (Jan Brueghel în principal), prin subiectul abordat, tema naturii, cât și prin meticuloasa atenție la detalii. El a scris că a căutat fără rezultate o lucrare ce ar putea fi comparabilă cu aceasta, căci „pentru frumusețea și excelența sa, rămâne nemăsurată", o frază care exprimă clar unicitatea acestei opere autentice. A fost interpretată în multe moduri, unele care sugerează întelesuri religioase. Realismul extrem cu care fructele proaspete sunt plasate lângă cele care sunt stricate și lângă frunzele ce se ofilesc gradual și se usucă îi oferă o formă tangibilă implacabilei treceri a timpului.
P.S. Știți cum a murit Caravaggio? Răspunsul nu este așa ușor! Citește aici!