Carl Gustav Carus
Pictura celor trei monoliți de piatră exemplifică viziunea artistică și interesul pentru știință a artiștilor din perioada romantică: astfel, peisajul este o entitate ce evocă pustiul și enormitatea intimidantă, dar și o sursă de inspirație ce trebuie reprezentată cu precizie. Carus descrie în lucrarea sa Nine Letters on Landscape Painting din 1831 cei trei monoliți ca “ultimele vestigii ale stâncilor primordiale”, el considerând formațiunile dovezi ale cursului geologic, cu o fizionomie deschisă interpretării. Cu toate acestea, el adoptă pentru prezenta lucrare o atitudine analitică prezentând subiectul naturii cu o rigurozitate istorică. Carus, ca și Caspar David Friedrich, a fost pasionat de motivul bisericilor în stil gotic aflate în ruină, o figură de stil romantică pe care cei doi o foloseau adesea. El compară Cei Trei Monoliți cu niște “turnuri în ruină”, creând astfel legătura cu romantismul. Imaginea turnurilor în ruină este construită în jurul temei continuității, de o importanță fundamentală pentru conceptul dezvoltat de Carus, al “artei vieții pământești” - Erdlebenbildkunst.
Carus a călătorit în munții Riesengebirge (Munții Uriași) în august 1820. El urma traseul lui Friedrich, care fusese în mai multe expediții pedestre în regiune și găsise numeroase motive pentru picturile sale. Pictura celor trei monoliți este bazată pe schițe făcute de Carus pe 15 august 1820. El a modificat luminozitatea tonurilor folosite pentru gradația de perspectivă, asftel încât monoliții luminați puternic contrastează cu un prim-plan întunecat și un fundal al zonelor înalte ce se pierde în albastrul depărtării.
Opera de astăzi v-o prezentăm mulțumită Staatliche Kunstsammlungen Dresden. <3
P.S. Dacă vă este dor de călătorii și drumeții, aici găsiți cele mai frumoase picturi concepute cu Wanderlust, dorința puternică de a cutreiera, călători și explora lumea. <3