Fără titlu

Rabindranath Tagore a fost un erudit indian — poet, scriitor, dramaturg, compozitor, filosof și reformator social. A remodelat literatura și muzica bengaleză, precum și arta indiană prin Modernismul Contextual la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. În 1913 a fost primul câștigător din afara Europei al Premiului Nobel. De asemenea, a scris imnurile naționale pentru India și Bangladesh. Și era și pictor.

La 60 de ani, Tagore s-a apucat de pictură și desen; a debutat la Paris unde a primit susținerea altor artiști pe care i-a întâlnit în sudul Franței, pentru a avea ulterior expoziții de succes cu multe dintre operele sale în întreaga Europă. Cel mai probabil era daltonist pentru roșu și verde, lucru care a făcut ca operele sale să expună scheme de culori ciudate și o estetică neobișnuită. Stilul său era foarte diferit, fiind caracterizat de siluete simple, îndrăznețe, și de ritmicitate, elemente ce au inspirat ulterior mulți artiști indieni. Primele sale picturi au fost pline de imaginație, concentrându-se de obicei pe animale sau creaturi fantastice, impregnate cu vitalitate și umor. Figurile umane sunt conturate fie ca indivizi cu gesturi expresive sau în grupuri situate în decoruri teatrale, precum acuarela pe care o prezentăm astăzi. În portretele create în anii 1930, compune fețele umane într-o manieră care aduce a mască. Subiectul peisajelor constituie un mic procent din munca lui Tagore.

P.S. V-ar plăcea să știți mai multe despre arta indiană? Aici puteți găsi 7 pictori indieni de care ar trebui să știți.