Nuferi

Anii din vara anului 1914 până în 1926, anul decesului lui Monet, se consideră o perioadă de activitate extraordinară din cariera pictorului. Deși se crede că el, frustrat fiind, a distrus câteva lucrări (cu cizma, cu un cuțit sau arzându-le), totuși din această perioadă rămân aproximativ 200 de lucrări de dimensiuni mari. Majoritatea dintre acestea fac referire la ciclul fascinant al picturilor cu nuferi.

Tabloul Nuferii pe care îl prezentăm astăzi este de dimensiuni foarte mari. Aceste lucrări au fost create în aer liber; Monet a reușit să le instaleze cu ajutorul grădinarilor săi. O poză din vara anului 1915 l-a capturat pe Monet în fața unui iaz, cocoțat pe un scaun înalt, ascuns sub o umbrelă enormă, lucrând la unul dintre aceste tablouri imense.

Mișcările pensulei în tabloul de astăzi sunt proaspete și spontane, iar particularitățile sale de observare, care includ unele trăsături compoziționale neobișnuite, aproape deranjante, sugerează că tabloul a fost cel puțin început în fața motivului. Monet a început tabloul prin blocarea curbei malului la nivelul picioarelor sale într-un plan vertical de culoare albastră, care inițial putea să fie sugerat de către umbra în apă a podului japonez sau de către malul iazului; dar, ulterior, el a pictat peste aceasta, de-a lungul curbei interioare, cu mișcări scurte din pensulă, de culoare verde și galbenă, care indică clar marginea ierboasă a însuși malului. Acesta este un element în prim-plan neobișnuit de puternic și specific lucrărilor de la marginea iazului ale lui Monet. Mai frecvent, acesta se reprezintă prin reflexia întunecată a copacilor care atârnă sau prin franjurile de iris sau de agapanthus care cresc pe mal și îl înrămează fără a întrerupe continuitatea suprafeței apei.

Dacă dorești să înveți mai mult despre ultimii ani foarte interesanți și abstracți ai lui Monet, alătură-te Cursului de Mega Impresionism.  : )

P.S. Aici găsești informații despre punctul de vedere al lui Claude Monet.