Elefantul

Itō Jakuchū este un pictor japonez din perioada Edo mijlocie, când Japonia s-a autoizolat de alte țări. Multe dintre lucrările sale se preocupă cu subiecte tradițional japoneze, în special găini și alte păsări. Dar astăzi vom admira altceva!

Un elefant, portretizat din față, umple întregul tablou. Aceasta este o compoziție îndrăzneață, care oferă acestei fâșii lungi și înguste o întorsătură surprinzătoare și neprevăzută. Metoda de a umple tot spațiul din spatele elefantului cu tuș, pentru a-l face mai vizibil fără adăugarea altor culori, este foarte eficientă; se presupune că lucrării pictate manual i-a fost aplicat efectul de taku-hanga („imprimare prin frecare”). Stilul poate părea simplu, dar se poate observa că tușul de nuanță deschisă și închisă a fost utilizat cu scrupulozitate și atenție. Elementele precum redarea expresiei spatelui elefantului folosind doar trei linii sunt abstracte și fascinante.

Din semnătură și pecete, putem afla că lucrarea a fost creată în atelierul lui Jakuchū în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În 1728, un elefant adevărat a fost adus în Japonia la porunca celui de-al optulea shogun, Tokugawa Yoshimune. Se spune că, în următorul an, elefantul a fost adus de la Nagasaki la Edo pe jos. Este posibil ca Jakuchū, în vârstă de 14 ani, să fi văzut elefantul la Kyoto. În această lucrare, amintirile despre elefant, așa cum l-ar fi văzut pictorul, sunt redate cu atât impact, încât lasă impresia că elefantul pășește spre noi din gasenshi (un tip de hârtie folosită pentru picturile și caligrafia cu cerneală), care este de mărimea unui tatami.

La mulți ani cu ocazia Zilei Mondiale a Elefanților; cine ar fi știut că este chiar astăzi!

P.S. Aici poți găsi un alt elefant, de această dată într-o biserică (și alte povestiri interesante despre Veneția).