Lorenzo Lotto
Acesta este unul dintre cele mai inovatoare și dinamice portrete ale Renașterii. Colecționarul venețian Andrea Odoni (1488–1545) ține într-o mână o statuetă a Dianei din Efes, simbol al naturii, iar cu cealaltă strânge o cruce la piept, sugerând întâietatea creștinismului asupra naturii și zeilor păgâni ai antichității. Lotto se întorsese recent la Veneția după 13 ani petrecuți în Bergamo și era nerăbdător să-i impresioneze pe posibilii sponsori din Veneția. Portretul a fost descris pe bună dreptate ca fiind unul dintre cele mai bune și mai ambițioase dintre toate portretele lui Lotto și o provocare deliberată la supremația lui Tițian în domeniu.
Odoni a fost un comerciant de succes în Veneția, fiul unui imigrant în orașul din Milano. Prin urmare, a fost membru, deși mult mai bogat decât majoritatea, al cetățenilor obișnuiți, mai degrabă decât al clasei patriciene, care sunt subiectul majorității portretelor venețiene. A moștenit o colecție de artă și antichități de la unchiul său pe care a extins-o considerabil. Casa lui, despre care scriitorul și criticul Pietro Aretino a sugerat că era oarecum ostentativă, a fost descrisă de pictorul și arhitectul Giorgio Vasari drept „un refugiu prietenos pentru oamenii talentați”. Cele mai multe dintre sculpturile din pictura actuală au fost identificate ca versiuni, probabil turnate în ipsos, ale unor originale binecunoscute. Există trei reprezentări ale lui Hercule: Hercule și Antaeus, figura în picioare, cu o piele de leu, identificată la acea vreme ca împăratul Commodus ca Hercule, și Hercules Mingens în extrema dreaptă. Există două reprezentări ale lui Venus: trunchiul în prim-plan (eventual Venus Victrix) și o Venus care face baie. În prim plan se află și bustul lui Adrian.
P.S. Aici sunt cei mai importanți pictori și capodopere ale Renașterii Venețiene. <3
P.P.S. Odoni a fost cu siguranță un cunoscător al artei care își nota impresiile despre capodopere. Dacă v-ar plăcea să faceți la fel, descoperiți jurnalele noastre artistice în magazinul DailyArt.