La zece ani după ultima sa călătorie la Roma, Turner și-a imaginat Orașul Etern prin vălul memoriei. Bisericile baroce și monumentele antice din interiorul și din jurul Forumului Roman par să se dizolve în lumina irizată revărsată de luna care răsare în stânga și apusul soarelui în spatele Dealului Capitolin la dreapta. În mijlocul acestor splendori, locuitorii orașului își continuă activitățile zilnice. Paleta iridiscentă a tabloului și efectele strălucitoare de lumină îl arată pe Turner la apogeu.
Când a fost expusă pentru prima dată la Academia Regală în 1839, pictura a fost însoțită de un citat modificat din capodopera lui Lord Byron, Pelerinajul lui Childe Harold (1818): „Luna este sus, și totuși nu este noapte, / Soarele încă împarte ziua cu ea.” La fel ca și poemul, pictura lui Turner evocă perfecțiunea durabilă a Romei, care a fost pentru artiști de-a lungul istoriei mai puțin un loc din lumea reală și mai cu seamă unul în imaginație.
P.S. Frumusețea tulburătoare a ruinelor a atras artiști de-a lungul secolelor. Aici puteți afla mai multe.