Scrioarea de dragoste

Artiștii și colecționarii secolului XVIII aveau o mare apreciere pentru schițele în ulei, pe care le considerau revelatoare ideilor inițiale ale pictorilor și contactului lor fizic cu fiecare lucrare. Tabloul finalizat includea această estetică emergentă. Schița lui Fragonard conține tușe puternice de diferite grosimi, captivând lumina soarelui așa cum cădea pe pălăria femeii, fața ei pudrată, flori, rochie și câinele ciufulit din centrul pânzei. Această lucrare nu este un portret, ci o scenă de gen, sugerând o narațiune ce transcede rama, indicată de scrisoarea acompaniată de un buchet de flori. Tema simplă a scrisorii de dragoste fusese populară în secolul anterior, abordată și de Johannes Vermeer și contemporanii lui.