Juan Gris
Cubismul este văzut adesea ca și complet detașat față de mișcările tradiționale din istoria artei. Nu este adevărat; Picasso a preluat multe de la predecesorii săi, după cum a făcut și alt maestru spaniol al abstracției, Juan Gris.
Această pictură în ulei, un portret al soției artistului, Josette Gris, reflectă un moment de cotitură în cubism. Ea marchează o trecere de la experimentarea radicală la o căutare pentru continuitate în urma picturii tradiționale, o schimbare influențată de climatul politic din Franța în perioada Primului Război Mondial.
Această întoarcere la temele clasice este evidentă din subiectul lucrării lui Gris, care adesea făcea referire la un trecut reinterpretat, mai ales din 1916 înainte, când el a început să fie inspirat de pictori precum Corot și Cézanne. Deși este puțin probabil că Gris a desenat poza Josettei după una din figurile lui Corot, postura ei evocă o simplitate zilnică reminiscentă a aceluiași ton folosit de Picasso câteodată. Reinterpretările tradiției franceze, de la naturile moarte ale lui Chardin la țărăncile lui Corot și peisajele lui Cézanne, contestă noțiunea lui Gris ca și pictor spaniol influențat de Epoca de aur spaniolă (așa cum îl văd adesea criticii de artă). În schimb, ele îl plasează în contextul tradiției franceze în evoluție, modelată de creșterea naționalismului în timpul și după Marele Război.
P.S. Dacă sunteți interesați de această poveste, poate vreți să vedeți cursul nostru online Cubism 101: Picasso, Braque și ceilalți!
P.P.S. Sunteți fan al cubismului și al lui Pablo Picasso? Încercați testul nostru Picasso și vedeți cât de multe știți despre acest artist simbol!